Vezi dincolo de limite

Amintiri


Soarele razlet se reflecta pe chipul tau, trezind in mintea mea gandul ca asa vor incepe diminetile la malul marii, peste aproximativ o luna si jumatate: cu un sarut de-al tau si o imbratisare a soarelui. Te priveam si din nou inima mea devenea neincapatoare pentru toata fericirea si mandria datorate tie, acestei noi vieti pe care am inceput in urma cu jumatate de an. Aud zilnic atatea fete in jurul meu care se plang din cauza partii masculine de langa ele, iar eu pur si simplu nu am nimic de reprosat, niciun comentariu asemanator lor, pentru ca tu faci ca totul sa fie minunat si ireprosabil. De fapt, eu sunt cea care se enerveaza de atatea ori si fara sa vrea pare a-si varsa nervii pe tine, dar doar pentru ca nu ma pot preface atunci cand sunt in bratele tale. Atunci sunt eu cu adevarat, machiata sau ciufulita, zambind sau plangand, cu hainele mele ori cu tricoul tau, cu capul pe pieptul tau sau la o mica distanta de tine din cauza soacrei tale ;)) …dar tu stii ca nimic altceva nu mai conteaza atunci cand ochii tai ma privesc citindu-mi gandurile, nici cand rasuflarea ta imi incalzeste cearceaful suficient cat pentru ca intreaga noapte sa fii langa mine, in vis.Poate ca nici acest text nu e foarte bine structurat, nici macar nu ma ridic la asteptarile cititorilor mei fideli care s-au obisnuit cu metafore, dar atatea idei rezultate din amintirile si planurile noastre imi inunda creierul incat doua maini si o tastatura nu imi sunt de ajuns. Imi amintesc cum talpile noastre ofera o stare de confuzie solului, crezand ca este atins de piciorusele unor copilasi de gradinita sau chiar mai mici, iar cu aceasta ocazie imi cer scuze ca nu ne putem ascunde latura de copii. Astept cu nerabdare sa intalnim din nou in drumul nostru o straduta ingusta, unde sa functionam iarasi precum un tren, mergand unul in fata celuilalt si imitand cantecul sau. Dar pana atunci, maine cumpar iar lapte si te vei putea murdari intentionat la gurita, sa ma vezi razand.

Hai la plaja!


Miroase a plăcutul puf al arborilor înfloriţi, gata să ne dăruiască fructele verii, formând un parfum omogen cu aerul împrospătat de ploile calde de vară, care ne poartă gândul pe aripile aproape deschise ale vacanţei. Balaurii cu 4 capete şi mai multe chiar, au plecat şi de la voi sper, luându-şi tricourile pe care era inscripţionat, cu litere parcă inspirate din interiorul casei familiei addams, “teză”-un substantiv simplu, dacă ar fi să-l catalogăm în plan morfologic, dar atât de complicat în acelaşi timp, cu cele 4 litere şi 4 sunete cântand în ritmul unei ameninţări. Examenele vor zbura în curând spre ţările reci, precum păsările care călătoresc alături de prietenii lor, lăsând micuţele insecte să răsufle uşurate. Cei obligaţi să poarte uniforme pot pregăti naftalina, râzând cu superioritate în faţa acelor haine care le aduceau depresii de adolescent, făcându-le loc acolo unde cândva hibernau pantalonii scurţi şi tricourile colorate – priviţi cum materialele parcă ne foşnesc în palme, sugerându-ne nelămurirea care le-a cuprins văzându-se din nou în libertate, gata să se reîntalnească cu petele de îngheţată sau căpşuni. Lăsaţi ghiozdanele, e timpul ca genţile de plajă să îşi reocupe locurile de merit pe tronul din casele noastre. Şi, nu în ultimul rând, mângâiaţi şcolile cu ultimul strat de untură – până în septembrie, sigur vor răsări clădiri noi în locul celor mâncate de câini.